Eram doar 2 oameni simpli, cu gânduri proprii, vieți diferite, drumuri separate. Nu vorbisem niciodată, treceam unul pe lângă altul ca doi străini, până într-o zi, când destinele noastre au decis să se unească, dar până la a se uni am fost puşi la încercare. Faptul că lupți pentru o persoană indiferent de rezultat m-a făcut să cred că se merită să lupt şi eu umăr la umăr cu el. Dar până atunci, până a-l întâlni pe el, luptam pentru altcineva, care credeam că mă va face fericită, însă nu eram atât de sigură, nu primeam pic de afecțiune din partea acestuia, era rece ca gheața, distant şi indiferent, luptam degeaba, mă răneam singură, mă durea, am ales să stau nefericită după o iubire fără niciun viitor, nu voiam să renunț, îmi era prea greu să fac asta. Până când a apărut el, îl vedeam ca pe un prieten şi nimic mai mult, nu eram atrasă de el, nici nu credeam că vom vorbi prea mult, credeam că e un simplu băiat care nu avea cu cine vorbi pe moment şi s-a decis să încerce cu mine, credeam că după acea zi vom şi uita că existăm, dar nu. Vorbea frumos, îmi plăcea asta, rar găseam băieți care ştiau să vorbească cu o fată şi să nu se dea la ea din prima, el era diferit, l-am pus pe altă listă, m-a făcut să îmi doresc să vină a doua zi şi să vorbim din nou. Timpul trecea, mă atasaşem puțin de el, țineam la el ca la un prieten, ne salutam când ne vedeam şi nimic mai mult. Cu trecerea timpului am sesizat faptul că el a început să țină la mine mai mult ca la o prietenă, încerca să îmi fie pe plac, era mai apropiat. Când ne întâlneam mă ținea strâns la pieptul lui, era atât de bine, simțeam ceva, dar nu ştiam ce, nu puteam explica ce este, doar el mă făcea să simt, eram atât de aproape de el, auzeam fiecare respirație a lui, fiecare sărut pe al meu obraz era atât de fierbinte, mă făcea să îmi doresc să mă sărute în alt loc, mă lăsam dusă de val, dar nu puteam să rămân aşa căci era altcineva. Şi a fost, până în ziua în care eu şi el ne-am atins buzele, a fost ceva rapid, s-a simțit, dar "Am făcut ce am simțit pe moment şi nu regret!" spuse el, el nu a regretat, eu da, chiar dacă mi-a plăcut, a fost un sărut adevărat, care mi-a deschis ochii, mi-a deschis inima şi deşi am plâns, am
țipat, m-am stresat atât de tare, pentru nimeni, acel nimeni pentru care nici nu contam, am ales să las trecutul în urmă, un trecut negru, urât şi să sper la un viitor plin de culoare, m-am decis să îmi pun din nou inima la bătaie, era ca la pocker, dacă pierdeam din nou, asta era, devenise o obișnuită, dar ceva mă făcea să cred că nu se va întâmpla, mă făcea să cred că am găsit băiatul perfect pentru mine. Mi-am cerut scuze pentru cele întâmplate, l-am dat la o parte fiindcă mă certasem cu cel pe care îl iubeam degeaba, însă l-am dat pe acesta la o parte de tot şi i-am făcut loc lui, i-am dat şansa de a-mi arăta de ce este în stare, mi-am pus toată încrederea în el, toată baza, voiam să reuşească el ce nu au reuşit alții, să aflu ce este iubirea, să mă simt iubită.
Nu voi uita ziua de 26, atunci am decis să fim unul pentru altul, a fost ziua care anunța începutul a ceva frumos şi sfârşitul a ceva urât, ziua care a dat startul fericirii în viața mea, când am început să zâmbesc sincer ci nu fals, fără motiv, deşi exista un motiv, El. Fiecare zi pentru mine era rai, uitasem să mai plâng, iar dacă o făceam, era de fericire, dormeam mai mult noaptea, dar dacă nu puteam, era din cauză că mă gândeam la el, că nu e lângă mine. Puțin câte puțin mă îndrăgosteam, atât de tare de el, de ochii lui sinceri şi frumoși, ochi atât de albaştri, de zâmbetul lui, de atingerea lui, sărutul lui, îmbrățişările lui, vocea lui, dar cel mai mult de sufletul său bun. Când mă cuprindea la pieptul său, mi-aş fi dorit să nu îmi mai dea drumul vreodată, să se oprească timpul în loc şi să fim doar noi doi şi nimeni altcineva. Era cel mai de preț şi nu îl puteam pierde, nu aş fi lăsat pe nimeni să mi-l ia, era tot, era lumea mea. Mă înțelegea şi mă suporta cu toate toanele pe care le mai aveam, mi-a acceptat toate defectele, el a văzut dincolo de ele, a văzut frumusețea din interior, aşa cum am văzut şi eu la el.
Adormeam şi mă trezeam dimineața cu el în gând, mi-aş fi dorit poate să adorm şi să mă trezesc cu el lângă mine, să îl privesc cum doarme şi să îl trezesc cu un sărut. Să ne bem împreună cafeaua, dulce sau amară, să facem totul împreună, căci în doi e cel mai frumos. Visam atât de mult, îmi puneam pe hârtie acele vise şi încă le mai pun, el apare în ele. Şi-a pus amprenta în viața mea, a devenit al meu, posesorul inimii mele, avea grijă de ea, pe mine mă iubea, viitorul suna bine alături de el. Dar nimic nu poate fi roz pentru totdeauna, apar şi zile gri, a apărut şi la mine când a trebuit să plece, atât de departe, s-a oprit în drum, mi-a lăsat inima şi a plecat, a plecat cu amintirile mele, a plecat tot cea ce iubeam. Aş fi vrut să prind ploile de vară cu el, să dansăm în ploaie amândoi, să nu ne intereseze de nimic din jur, să fim doar noi doi. Mi-am luat inima şi am închis-o, aşa va rămâne până se va-ntoarce. Număr zilele, nopțile care trec încet, cu el treceau atât de repede şi fără parcă e o veşnicie, aştept ziua când îl voi revedea, când trupurile noastre se vor reîntâlni, când te voi săruta. Pentru ce iubesc aş aştepta şi o viață doar să ştiu că se va întoarce. Întoarce-te şi fă-mă să zâmbesc iar sincer, să mă ții de mână strâns şi să nu îmi mai dai drumul. Eu încă te iubesc!
