A fost odată ca niciodată un băiat şi o fată. Unul era dintr-o parte şi celălalt din altă parte, nu se cunoșteau, nu şi-au vorbit niciodată, dar într-o zi pur şi simplu s-au găsit. Unde? Păi nu pe stradă sau la un eveniment față-n față, ci pe o rețea de socializare. De la câteva inimioare au început să converseze tot mai mult, să se cunoască şi chiar să se placă. Mesaje nonstop pe facebook şi whataap, să nu uităm nici de instagram, pupici cu sclipici, inimioare colorate, se ştiau doar de pe 25, însă puțin câte puțin flacăra iubirii începea să se aprindă. Aveau multe în comun, s-au apropiat atât de tare, îşi spuneau cuvinte dulci, mesaje după miezul nopții, uneori se mai certau, însă rapid se împacau. Sentimente profunde îşi făceau apariția, fluturi în stomac mereu, erau atât de frumoși virtual, căci face to face tot nimic, mai așteptați un pic.
Timpul trecea şi ziua de 17 venea, când ce s-a întâmplat? S-au luat! Nu la altar asta e sigur, au decis să formeze un cuplu. Deciseră chiar şi să se vadă în sfârșit, când ceva i-a cam despărțit. Nu de tot, fata era cam în dubii, şi-a ascultat creierul care spunea "Nu!" acestei relații, s-a îndepărtat, se purta rece, răspundea doar sec şi după multe ore, dădea şi seen, credea că aşa va scăpa de el. Însă inima, nebuna, a preluat controlul şi a făcut-o pe fată să înțeleagă că va pierde fericirea, că va suferi într-un final pentru ce face. S-a întors la băiat, era caldă, parcă s-a îndrăgostit a doua oară, doar că el era deja afectat de tot, devenise indiferent, nu ştia ce să mai creadă, se purta cu ea aşa cum s-a purtat ea cu el...Iar pe ea o durea, se simțea groaznic, plângea şi regreta tâmpenia făcută. Întâlnirea se anulase din această cauză, fata încerca din greu să îl facă să înțeleagă, dar el nu voia să asculte, sentimentele erau pierdute, doar ca să nu se simtă şi mai rău, a început să o mintă, o mințea că încă o mai iubea, tot voia să o vadă fericită.
Şi a fost fericită până într-o zi când şi-au întâlnit privirile, inima ei bătea atât de tare, era topită din cap până-n picioare, dar el, el era indiferent, nu a făcut niciun pas, a rămas nemișcat, se uita parcă în gol, nici măcar un "Bună!", chiar nimic. În acea zi cei doi s-au despărțit.
În prezent sunt încă prieteni şi se înțeleg foarte bine, au mai fost împreună şi parcă a fost altfel, dar pentru băiat sentimentele veneau cam greu, au fost zdrobite prima dată şi e normal, dar fata a tot încercat şi încă mai încearcă, poate într-o zi va fi cum va dori sau cum voi dori eu. O mică întâmplare din viața mea, sper să vă placă, am învățat multe din ea, să nu mă dau bătută şi să lupt pentru ce iubesc, pentru ce mă face fericită, pentru persoana care îmi aducea în fiecare zi zâmbetul pe buze. Acum mă bucur că încă o am lângă mine, chiar dacă îmi e prieten, mă bucur că nu l-am pierdut, încă mă mai face să zâmbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu