E rece afară, de ce ești rece şi tu? Privesc la norii negri care se apropie tot mai tare, soarele dispare, totul se întunecă. Vântul începe să bată puternic, e răcoare şi îmi place. Păşesc şi privesc tot mai profund cerul gri, plouă. Picăturile de ploaie îmi ating corpul tot mai mult, e rece. Închid ochii. Ploaia îmi trezește în gând o amintire cu tine, atunci eram amândoi, acum sunt singură. Nu pot fugi în ploaie singură, nu pot râde, nu are niciun farmec. Totul e trist. Deschid ochii şi oftez adânc: "Unde ești când am nevoie de tine?" Ar fi mers perfect o îmbrățișare de-a ta, caldă şi plăcută, dar mă mulțumesc şi cu absența ta, deşi îmi eşti prezent în inimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu