La câte filme am văzut pot spune că şi al meu va avea un happy end, deşi am auzit că viața bate filmul şi nu mereu vei avea un final fericit. Un film durează 2 ore, tot cea ce vezi acolo e inspirat din viața reală şi îmbogățit din imaginație, totuși filmul rămâne în urma vieții un film, nu te face să simți aşa cum te face viața, filmul nu are decorul vieții tale şi personajele din film nu reacționează aşa cum vrei tu, nu arată cum vrei tu. Tot ce se întâmplă acolo e făcut după un scenariu, cei de acolo nu simt cu adevărat cea ce fac, ei doar joacă. Fiecare lacrimă şi fiecare zâmbet este fals, tot ce spun sunt doar niște replici, care nu vin din inimă. Însă în viață totul e real, se pot întâmpla lucruri la care nici nu te aştepți, lucruri care să îți placă sau nu, pe care chiar tu le provoci fără să vrei. În viața plângi, râzi, țipi, zâmbeşti, iubești, urăşti, pentru că simți, nimeni nu îți spune ce să faci. Când iubești pe cineva, iubești cu adevărat, simți asta, iubești pasional şi pur acea persoană, în film nu e aşa, doar ne face pe noi să credem asta, dar nu. Acele filme pe care noi le privim la televizor şi ne-am dori să jucăm şi noi în ele sunt nimicuri, fiindcă noi de fapt jucăm în filmul vieții noastre şi îl putem face cel mai bun, mai bun decât toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu