Ce vise...

Aveam niște vise mari, mamă da ce vise, mari cât Franța, dar am renunțat la ele puțin câte puțin. Păi ca orice plod de 6 ani îmi doream să devin o cântăreață celebră, până ce am crescut şi mi-am dat seama că am trac, dacă era să cânt în fața unui public, trebuia să o fac legată la ochi şi întoarsă cu spatele să fiu sigură că nu îi văd. După acest vis năruit, m-a pocnit aşa deodată cu doctoria: "Să mă vezi pe mine medic şi să vezi câte vieți voi salva." îmi ziceam mai mereu asta, chiar şi în oglindă, ce să faci, n-aveam minte deloc nici pe atunci...Şi m-am ținut cu visul ăsta mulți ani, până în a 8-a când o profă s-a apucat ea să explice cum stă treaba. Credeți-mă că mi s-o tăiat orice chef în acel moment. Cum naiba, începătorii făceau experimente pe cadavre? Păi muream şi eu pe lângă ei. Din acel moment am zis că nici asta nu-i de mine şi că mai bine îi las pe cei mai curajosi să facă asta, cu mine nu aveau şanse săracii oameni. Da şi cum am rămas fără vis, mi-a trecut altul prin minte, cel de a mă face profesoară, dar am renunțat repede repejor fiindcă aveau un salariu cam mic şi trebuia să îți storci creierii calumea cu niște draci, mie una îmi este oarecum milă de profesori şi mă miră faptul cum unii mai au curajul să vină la şcoală şi să predea, îi admir şi îi respect. Dacă eu eram în locul lor ori cedam psihic şi ajungeam la nebuni, ori la pușcărie, vă dați singuri seama şi de ce. Deci de aia eu m-am pus în ultima bancă, nu vreau să îi deranjez cu nimic, nu vreau să le dau motive să țipe la mine. Dacă vreau să umblu pe telefon, umblu, dacă vreau să mănânc, mănânc, dacă vreau să vorbesc cu colega sau colegul, vorbesc, dacă vreau să stau degeaba, stau degeaba, fiindcă nu prea sunt în vizorul lor şi asta e bine. Practic le ofer motive să mai vină pe la oră. Da şi după toată chestia asta m-a pălit cu modelingul, doar că nu pot, am 1,69 şi îmi mai trebuiesc 5 cm ca să pot face. Îți dai seama, înălțimea mi-a distrus acest vis, lipseau doar câțiva centimetri, atât de importanți sunt în viață câțiva centimetri. Dar eu gândesc pozitiv şi mă tot rog în fiecare zi să cresc, să ajung la 1,74...Măcar acest vis să îl realizez şi eu, dacă nu după ce termin liceul mă duc şi vând la Mc sau KFC, unde m-o primi şi pe mine cu înălțimea mea.😂😂