E sau nu mâna destinului? Se întâmplă lucruri fără rost, le regretăm, dar ne strică viața şi ne alungă oamenii din ea, nu, nu îi alungăm, pleacă singuri.
E atât de anormal ce se întâmplă, dar alții ar spune că e firesc şi ți-ar zâmbi spunându-ți "Am trecut şi eu prin asta." Mai bine venea cineva şi îmi spunea de fiecare dată înainte să se întâmple ceva rău sau ceva care să ducă la rău ca să ştiu ce am de făcut, dar nuuu, că după ar deveni prea plictisitoare viața şi totul ar fi prea ușor şi frumos. Da mie chiar mi-ar fi plăcut asta, frumos-uşor, dar o făceam eu să nu fie plictisitoare şi era totul perfect. Deci de ce nu există acel cineva? Aş fi avut mare nevoie de el zilele astea, că am greşit şi îmi pare rău că am fost în stare de aşa ceva, încă nu realizez ce s-a întâmplat dar e OK. Şi când spun că e OK de fapt nu e...E atât de rău! Şi pe lângă asta mai e şi complicat.
În acest moment mă simt ca ultimul om de pe Pământ, mă simt atât de singură. E tristuț din perspectiva mea, dar mă duc să îmi cumpăr un tir de ciocolată şi trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu