Nu mai ştiu...Am crezut că toate așteptările mele mi se încheiaseră, că toate întrebările îşi aflaseră răspunsurile şi că obținusem, într-un sfârşit, acele lucruri frumoase pe care le meritam. Am crezut că dintr-o dată tot ce era greu şi trist în viața mea se sfârşise şi că în momentul în care l-am întâlnit pe el am întâlnit întruparea tuturor dorințelor mele...Dar acum nu mai ştiu, căci toate dorințele mele au plecat...El a plecat de parcă nu i-ar fi păsat niciodată. Şi poate chiar nu i-a păsat. Poate totuși am fost doar una dintre acele fete pe care le-a întâlnit în drumul său, iar eu credeam că sunt acea fată la care duce drumul său.
Oricum el e unul dintre cei care pleacă, eu am fost cea care a rămas pe loc privindu-l cum se îndepărtează şi mai apoi cum dispare definitiv. Aş fi renunțat la tot pentru el, iar el a renunțat la mine pentru nimic. Pur şi simplu a mers mai departe. M-a învățat o altă lecție. M-a învățat că nu trebuie să leg fericirea de cineva care nu are sufletul legat de al meu...Acel om va putea să plece de lângă mine şi va lua cu el şi fericirea mea. Într-un final mi-a oferit şi el ceva, o lecție şi niște amintiri, amintiri frumoase, nu voiam să se termine povestea, nu voiam ca el să devină o amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu