"Erai totul în ochii mei, toată lumea mea, însă totul s-a sfârşit când ai pus capăt a ceva atât de frumos, mi-ai frânt inima. De ce te-ai gândit doar la tine? Lasă orgoliul la o parte, gândește-te la noi, la tot ce am zidit până acum, atâtea luni cu tine, atâtea zile, atâtea amintiri frumoase, vorbe sincere, sărutări furate...De ce acum? Uită-te în spate, ia-mă! Nu mă lăsa pierdut în umbrele trecutului, nu mă lăsa să trăiesc acolo, am nevoie de ființa ta, de tine!
Mă simt neajutorat, mă simt singur şi pierdut, am pierdut...Am pierdut totul. Ți-aş da şi luna de pe cer doar să te ştiu lângă mine, eşti a mea. Am lăsat de la mine, am tăcut când trebuia să vorbesc, am plâns când trebuia să țip la tine şi să îți spun că "Te iubesc!", am acceptat tot ce mi-ai impus, am încercat să îți fiu pe plac, de dragul tău m-am maturizat. Dar tu? Tu asta îmi faci? Mă schimbi, mă droghezi doar cu persoana ta şi la final îmi spui "Pa, pa!"? Sunt terminat, mă aduci de la agonie la extaz, ştiu că sunt un imperfect, dar alături de tine mi-am construit un regat perfect, nu îl distruge acum, nu îi da foc, are nevoie de noi doi. Mai gândește-te odată, repară ce ai rupt, legătura dintre noi lipsește-o înapoi. Şi chiar dacă nu vrei, eu tot la tine vin, vin în genunchi plângând şi spunând că doar la tine țin."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu