De ce naiba totul a devenit o minciună? Cu greu găsești puțin adevăr în jurul tău, oamenii sunt atât de falşi, nu toți dar majoritatea sunt, devin pe parcurs şi nu e ok. Nu mai ai puterea să crezi în mai nimic, nu ştii dacă persoana de lângă îți vrea binele sau răul prin cea ce face sau spune. Cam toți se dau "prieteni" doar pentru anumite scopuri pe care le are de îndeplinit, după ce îşi îndeplinește misiunea nu te mai cunoaște, îți uită numele şi "Bye, bye!". Dacă cineva le-ar da bani doar pentru a rupe o anumită prietenie cu x sau y, cred că ar face-o cu mare plăcere, fiindcă e puterea banului, el "aduce fericirea" mai nou, el contează, el e totul, faci orice pentru a-l obține. Dar mândria? Cu ea ce se întâmplă? Dispare...se pierde...nu te interesează cu ce ochi te privesc cei din jur după ce calci strâmb. Încep să te urască mulți, te dau la o parte, dar tu tot continui greșit. În loc să ți se aprindă beculețul şi să vezi agonia din jur, tu pui sare pe rană ca să tot doară. Ar trebui să vă deschideți ochii calumea, să încercați să fiți mai buni, mai sinceri, mai adevărați şi să nu vă mai schimbați măştile alea în fiecare zi că se observă foarte bine, vă schimbați de la o zi la alta, ca vremea asta. Ştiți ar fi vremea să încetați cu teatrul că jucați prost şi nu meritați nici măcar aplauze, eu vreau lângă mine numai oameni sinceri şi loiali, voi ăştia prefăcuți luați distanța 10 m de mine de acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu