De ce vi se pare greu să conjugați verbul "a iubi" la timpurile trecut, prezent şi viitor? Adică *l-am iubit*-*îl iubesc*-*îl voi iubi*. E simplu, dar dacă tu de fapt şi de drept nu iubești acea persoană şi vrei doar să te afli că ai iubit/ă, să mai pierzi şi tu vremea, păi nu e bine. (aici vorbesc de persoanele care chiar fac asta, am avut şi eu un exemplu de genul în trecut)
Pentru mine e simplu acest lucru, fiindcă mă dedic cu toată ființa mea unei singure PERSOANE şi când zic singure, păi vorbesc serios, acea persoană devine universul meu, totul se învârte în jurul lui. Încerc să îi aduc zâmbetul pe buze prin orice acțiune sau cuvânt, încerc să îl fac fericit, vreau să se simtă cel mai bine alături de mine, vreau să se bucure de mine, să mă placă cu toate defectele pe care le am şi desigur imperfecțiunile cu care m-am născut sau adunat pe parcurs, încerc să fiu eu, cu bune şi cu rele, decât să mă prefac a fi altcineva.
Încerc să nu calc strâmb, oricât de mică ar fi greșeala, poate fi fatală şi te face să regreți, te învinovățeşti, te doare şi începi să crezi că nu ești bun de nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu