Se termină? Eu nu vreau!

Se spune că orice început are un sfârşit, cred că şi orice sfârșit are un nou început. Trebuie să aştept, îi dau timp să vină, să se facă prezent în viața mea, să o schimbe. Însă nu cred că tot ce se sfârșește, se pierde pentru totdeauna, va reapărea, voi vrea să reapară fiindcă ştiu că a avut un loc important în ea.
Mă pedepsesc singură pentru greșeli, mă doare că pierd persoane, pierd nopțile gândindu-mă la ele, cum naiba să le uiți? Cum să te uit?
Îmi aduceai zâmbetul pe față mereu, era permanent acolo, accesoriul potrivit. Mă trezeam şi adormeam cu tine în gând, mă gândeam nonstop la tot ce voi face când te voi vedea, cum voi reacționa. Eu eram timidă, tu mai îndrăzneț, dar ne completam perfect. Mă priveai, mă înnebuneai, mă lăsai fără cuvinte, mă treceau fiori la orice atingere. Îmi provocai atâtea emoții, pe care doar ție ți le-am spus, ai reușit multe, unele încă nu le-ai făcut. Erai diferit, de aia nu m-am lăsat aşa uşor să te pierd, însă vine şi vremea când mai pierzi. Am încercat, continuat, trecut peste multe, dar un obstacol a pus punct, punct? Chiar asta a pus? Nici nu mai ştiu, ştiu doar că tot visez la ce eram, am vrut să fim şi visez, oare te pot înlocui?
Ai apărut în a mea viață atât de simplu, mi-ai intrat în sânge ca un drog şi acesta nu are antidot. Ai adus lumină şi soare, acum e întuneric şi ploaie. Nu pot păşi mai departe, mi-am propus atât de multe cu tine, vreau să continui, ştiu că aşa mi-e bine, doar lângă tine. Dar pot să las totul în drum şi să plec singură, dar mi-e teamă că voi greşi calea şi voi regreta. Nu ştiu cum este, cum va fi, ştiu cum a fost şi chiar dacă ne-am blocat, trecem peste, dar asta depinde şi de tine. Totul mi se pare un joc mut, ne vorbim din priviri, iubim şi la final ne rănim fără să vrem, sau ne rănesc alții. Nu e bine, să ştii că orice zid are şi el o uşă, tu să o cauți şi să o deschizi, dincolo de ea te aşteaptă multe, te aştept şi eu.

Am făcut-o lată?

E sau nu mâna destinului? Se întâmplă lucruri fără rost, le regretăm, dar ne strică viața şi ne alungă oamenii din ea, nu, nu îi alungăm, pleacă singuri.
E atât de anormal ce se întâmplă, dar alții ar spune că e firesc şi ți-ar zâmbi spunându-ți "Am trecut şi eu prin asta." Mai bine venea cineva şi îmi spunea de fiecare dată înainte să se întâmple ceva rău sau ceva care să ducă la rău ca să ştiu ce am de făcut, dar nuuu, că după ar deveni prea plictisitoare viața şi totul ar fi prea ușor şi frumos. Da mie chiar mi-ar fi plăcut asta, frumos-uşor, dar o făceam eu să nu fie plictisitoare şi era totul perfect. Deci de ce nu există acel cineva? Aş fi avut mare nevoie de el zilele astea, că am greşit şi îmi pare rău că am fost în stare de aşa ceva, încă nu realizez ce s-a întâmplat dar e OK. Şi când spun că e OK de fapt nu e...E atât de rău! Şi pe lângă asta mai e şi complicat.
În acest moment mă simt ca ultimul om de pe Pământ, mă simt atât de singură. E tristuț din perspectiva mea, dar mă duc să îmi cumpăr un tir de ciocolată şi trece.

Ce vise...

Aveam niște vise mari, mamă da ce vise, mari cât Franța, dar am renunțat la ele puțin câte puțin. Păi ca orice plod de 6 ani îmi doream să devin o cântăreață celebră, până ce am crescut şi mi-am dat seama că am trac, dacă era să cânt în fața unui public, trebuia să o fac legată la ochi şi întoarsă cu spatele să fiu sigură că nu îi văd. După acest vis năruit, m-a pocnit aşa deodată cu doctoria: "Să mă vezi pe mine medic şi să vezi câte vieți voi salva." îmi ziceam mai mereu asta, chiar şi în oglindă, ce să faci, n-aveam minte deloc nici pe atunci...Şi m-am ținut cu visul ăsta mulți ani, până în a 8-a când o profă s-a apucat ea să explice cum stă treaba. Credeți-mă că mi s-o tăiat orice chef în acel moment. Cum naiba, începătorii făceau experimente pe cadavre? Păi muream şi eu pe lângă ei. Din acel moment am zis că nici asta nu-i de mine şi că mai bine îi las pe cei mai curajosi să facă asta, cu mine nu aveau şanse săracii oameni. Da şi cum am rămas fără vis, mi-a trecut altul prin minte, cel de a mă face profesoară, dar am renunțat repede repejor fiindcă aveau un salariu cam mic şi trebuia să îți storci creierii calumea cu niște draci, mie una îmi este oarecum milă de profesori şi mă miră faptul cum unii mai au curajul să vină la şcoală şi să predea, îi admir şi îi respect. Dacă eu eram în locul lor ori cedam psihic şi ajungeam la nebuni, ori la pușcărie, vă dați singuri seama şi de ce. Deci de aia eu m-am pus în ultima bancă, nu vreau să îi deranjez cu nimic, nu vreau să le dau motive să țipe la mine. Dacă vreau să umblu pe telefon, umblu, dacă vreau să mănânc, mănânc, dacă vreau să vorbesc cu colega sau colegul, vorbesc, dacă vreau să stau degeaba, stau degeaba, fiindcă nu prea sunt în vizorul lor şi asta e bine. Practic le ofer motive să mai vină pe la oră. Da şi după toată chestia asta m-a pălit cu modelingul, doar că nu pot, am 1,69 şi îmi mai trebuiesc 5 cm ca să pot face. Îți dai seama, înălțimea mi-a distrus acest vis, lipseau doar câțiva centimetri, atât de importanți sunt în viață câțiva centimetri. Dar eu gândesc pozitiv şi mă tot rog în fiecare zi să cresc, să ajung la 1,74...Măcar acest vis să îl realizez şi eu, dacă nu după ce termin liceul mă duc şi vând la Mc sau KFC, unde m-o primi şi pe mine cu înălțimea mea.😂😂

Ca o zi de 13

Ce poate să îți strice ziua? Fostul iubit! Cred că erau şanse de una la un milion să îl întâlnesc, sau chiar mai mult. Şi nici măcar nu suntem în 13, aşa aveam motive să spun că mi-a adus ghinion ziua, dar nu prea. Nu e vorba să îl urăsc, chiar deloc, pfff, cine eu? Da îmi provoacă silă, da una mare, mai ales că l-am văzut de mână cu vaca lui. Cred că am fost singurul lucru frumos din viața lui, în rest nu are gusturi prea bune. Dar stau şi mă întreb oare m-o fi recunoscut? Cred că din moment ce se uita la mine, da...Cred că i-au trecut prin cap atunci mii şi mii de gânduri, i-am invadat mintea preț de câteva secunde. Nu m-aş mira să primesc un mesaj până diseară de la el, chiar dacă nu am vorbit de 9 luni, dar din moment ce m-a scos de la block, aduce cam multe semne de întrebare. Cred că era frumos să fi spus un "Bună!" măcar aşa din fugă, dar cred că după îi dădea motive "iubitei" să fie geloasă, nu de alta, dar unde mă rog a găsit-o? Şi nu sunt geloasă, chiar deloc, nu îmi pasă absolut deloc de el şi de viața lui, l-am scos de mult din a mea şi nu mai are ce căuta, dar nu prea se potrivesc ştiți. Off, sper să nu par prea rea, dar cam ăsta e adevărul.😂😂

25-Ziua în care te-am întâlnit

A fost odată ca niciodată un băiat şi o fată. Unul era dintr-o parte şi celălalt din altă parte, nu se cunoșteau, nu şi-au vorbit niciodată, dar într-o zi pur şi simplu s-au găsit. Unde? Păi nu pe stradă sau la un eveniment față-n față, ci pe o rețea de socializare. De la câteva inimioare au început să converseze tot mai mult, să se cunoască şi chiar să se placă. Mesaje nonstop pe facebook şi whataap, să nu uităm nici de instagram, pupici cu sclipici, inimioare colorate, se ştiau doar de pe 25, însă puțin câte puțin flacăra iubirii începea să se aprindă. Aveau multe în comun, s-au apropiat atât de tare, îşi spuneau cuvinte dulci, mesaje după miezul nopții, uneori se mai certau, însă rapid se împacau. Sentimente profunde îşi făceau apariția, fluturi în stomac mereu, erau atât de frumoși virtual, căci face to face tot nimic, mai așteptați un pic.
Timpul trecea şi ziua de 17 venea, când ce s-a întâmplat?  S-au luat! Nu la altar asta e sigur, au decis să formeze un cuplu. Deciseră chiar şi să se vadă în sfârșit, când ceva i-a cam despărțit. Nu de tot, fata era cam în dubii, şi-a ascultat creierul care spunea "Nu!" acestei relații, s-a îndepărtat, se purta rece, răspundea doar sec şi după multe ore, dădea şi seen, credea că aşa va scăpa de el. Însă inima, nebuna, a preluat controlul şi a făcut-o pe fată să înțeleagă că va pierde fericirea, că va suferi într-un final pentru ce face. S-a întors la băiat, era caldă, parcă s-a îndrăgostit a doua oară, doar că el era deja afectat de tot, devenise indiferent, nu ştia ce să mai creadă, se purta cu ea aşa cum s-a purtat ea cu el...Iar pe ea o durea, se simțea groaznic, plângea şi regreta tâmpenia făcută. Întâlnirea se anulase din această cauză, fata încerca din greu să îl facă să înțeleagă, dar el nu voia să asculte, sentimentele erau pierdute, doar ca să nu se simtă şi mai rău, a început să o mintă, o mințea că încă o mai iubea, tot voia să o vadă fericită.
Şi a fost fericită până într-o zi când şi-au întâlnit privirile, inima ei bătea atât de tare, era topită din cap până-n picioare, dar el, el era indiferent, nu a făcut niciun pas, a rămas nemișcat, se uita parcă în gol, nici măcar un "Bună!", chiar nimic. În acea zi cei doi s-au despărțit.
În prezent sunt încă prieteni şi se înțeleg foarte bine, au mai fost împreună şi parcă a fost  altfel, dar pentru băiat sentimentele veneau cam greu, au fost zdrobite prima dată şi e normal, dar fata a tot încercat şi încă mai încearcă, poate într-o zi va fi cum va dori sau cum voi dori eu. O mică întâmplare din viața mea, sper să vă placă, am învățat multe din ea, să nu mă dau bătută şi să lupt pentru ce iubesc, pentru ce mă face fericită, pentru persoana care îmi aducea în fiecare zi zâmbetul pe buze. Acum mă bucur că încă o am lângă mine, chiar dacă îmi e prieten, mă bucur că nu l-am pierdut, încă mă mai face să zâmbesc.

Intoarce-te la el!

"Erai totul în ochii mei, toată lumea mea, însă totul s-a sfârşit când ai pus capăt a ceva atât de frumos, mi-ai frânt inima. De ce te-ai gândit doar la tine? Lasă orgoliul la o parte, gândește-te la noi, la tot ce am zidit până acum, atâtea luni cu tine, atâtea zile, atâtea amintiri frumoase, vorbe sincere, sărutări furate...De ce acum? Uită-te în spate, ia-mă! Nu mă lăsa pierdut în umbrele trecutului, nu mă lăsa să trăiesc acolo, am nevoie de ființa ta, de tine!
Mă simt neajutorat, mă simt singur şi pierdut, am pierdut...Am pierdut totul. Ți-aş da şi luna de pe cer doar să te ştiu lângă mine, eşti a mea. Am lăsat de la mine, am tăcut când trebuia să vorbesc, am plâns când trebuia să țip la tine şi să îți spun că "Te iubesc!", am acceptat tot ce mi-ai impus, am încercat să îți fiu pe plac, de dragul tău m-am maturizat. Dar tu? Tu asta îmi faci? Mă schimbi, mă droghezi doar cu persoana ta şi la final îmi spui "Pa, pa!"? Sunt terminat, mă aduci de la agonie la extaz, ştiu că sunt un imperfect, dar alături de tine mi-am construit un regat perfect, nu îl distruge acum, nu îi da foc, are nevoie de noi doi. Mai gândește-te odată, repară ce ai rupt, legătura dintre noi lipsește-o înapoi. Şi chiar dacă nu vrei, eu tot la tine vin, vin în genunchi plângând şi spunând că doar la tine țin." 

Treci la fapte

A venit momentul să taci, cuvintele sunt de ajuns, treci la fapte, demonstrează-mi că poți mai mult, demonstrează-mi că meriți. Am auzit de prea multe ori, prea multe vorbe goale, prea multe promisiuni fără nicio speranță, degeaba spui ceva dacă nu şi faci acel lucru.

În mintea mea prea multe scenarii, am atâtea filme în cap cu noi doi, filme ce trebuiesc terminate, am scris replicile, tu şi eu în rolul principal, regizorii suntem noi, publicul? Nu avem nevoie de public, avem nevoie doar de noi, ne scriem singuri recenzii şi ne criticăm singuri filmul, ne dăm singuri premiul Nobel, merităm sigur. Dar până atunci ar trebui să acționezi, să faci ce ai spus, vorbele se pierd în vânt, dar faptele nu le uiți, fă-mă să nu te uit.

Trage din el până la ultimul fum

Unde există puțină gelozie, există şi sentimente, sentimente pe care tu nu vrei să le arăți, le ascunzi de mine. De ce? Crezi că e bine dacă faci asta? Crezi că te ajută cu ceva? Mă roade acest lucru, foarte tare, atunci când văd că îți pasă, te dai de gol uneori, fără să vrei arăți ceva, ceva care eu nu speram să văd la tine. Acel ceva care s-a pierdut prima dată, prima dată când eu am fost cea care a greșit, eu singură am pierdut totul, eu singură te-am pierdut pe tine. Încep să îmi răscolesc prin amintiri, răsfoiesc gânduri şubrede, caut adânc...retrăiesc tot, mă pierd în trecut, sunt una cu el.
Dar nu mai vreau asta, vreau să trec peste tot, vreau să îl ard ca pe o țigară, trag din el până la ultimul fum, până se face scrum. Când ai terminat, aruncă-l, calcă-l şi uită-l. La fel ca ea, e un drog puternic, cel mai puternic, iubirea.

Tu, da tu...

Ești o persoană importantă în  viața mea, dacă am ales să te includ în ea, nu vei mai putea pleca, eu nu te voi lăsa fiindcă am nevoie de tine. Te port în inimă, în gând, în cuvinte, te port în suflet oriunde aş merge, orice aş face. Mă prefac că ești lângă mine atunci când nu poți fi, îmi răsună în minte glasul tău dulce, îmi aduc aminte de tot ce mi-ai spus să fac când dau de greu, când pur şi simplu mă împiedic de ceva. Te simt mereu aproape, pe tine, pe tine prietene care mi-ai fost alături şi nu eşti doar unul, sunteți mulți, dar când nu sunteți lângă mine, îmi imaginez cum că ați fi.
Toți îmi sunteți familie, fiecare are câte un rol, un rol important în viața mea, nu v-aş da la schimb pentru nimic, sunteți mai valoroși decât orice pe lumea asta, prietenul e totul, pentru el ți-ai da viața, eu pentru voi aş face orice, m-aş lupta cu toate, aş suporta durerea în locul vostru, aş plânge în locul vostru doar pentru a vă vedea fericiți. Iar eu vă rog să nu mă mințiți, vă rog să nu mă răniți, vă rog să mă vindeți, vă rog să nu vă prefaceți a-mi fi prieteni, doar vă rog.

O să zâmbesc atât de bine!

Lasă grijile deoparte, concentrează-te pe tine şi numai pe tine, schimbă-ți viața, fă-o mai frumoasă, colorează totul în culori vii. Alungă tot răul şi tot ce are legătură cu el departe de tine, nu mai lăsa să reapară vreodată. Bandajează-ți rănile, cu timpul se vor vindeca, lipește-ți inima frântă în bucăți, adună lacrimile risipite pe oameni care nu contează, dormi pentru toate nopțile nedormite, odihnește-ți creierul care a suportat atât de mulți nervi şi stres şi zâmbește pentru zilele în care nu ai zâmbit, deşi meritai din plin să o faci. Nu contează oamenii care sunt fericiți când tu plângi, contează doar cei care sunt fericiți când te văd pe tine că radiezi de fericire. Meriți mai mult, ești specială, ești puternică, ești tot ce trebuie să fii, ești tu şi nimeni nu mai este ca tine, ești unică. Fă lumea să zâmbească la fel cum o faci tu, împărtășește numai bucurii, sunt oameni care se simt  mândri că te au în viața lor, nu vor vrea să te piardă, tu le aduci lumină, le faci viața să sclipească atât de frumos, cei care pleacă nu ştiu ce pierd fiindcă ei nu te-au cunoscut cu adevărat pe tine, nu au avut curajul să facă asta. Tu să zâmbeşti, ești mai dulce decât ciocolata! ❤