E rece

E rece afară, de ce ești rece şi tu? Privesc la norii negri care se apropie tot mai tare, soarele dispare, totul se întunecă. Vântul începe să bată puternic, e răcoare şi îmi place. Păşesc şi privesc tot mai profund cerul gri, plouă. Picăturile de ploaie îmi ating corpul tot mai mult, e rece. Închid ochii. Ploaia îmi trezește în gând o amintire cu tine, atunci eram amândoi, acum sunt singură. Nu pot fugi în ploaie singură, nu pot râde, nu are niciun farmec. Totul e trist. Deschid ochii şi oftez adânc: "Unde ești când am nevoie de tine?" Ar fi mers perfect o îmbrățișare de-a ta, caldă şi plăcută, dar mă mulțumesc şi cu absența ta, deşi îmi eşti prezent în inimă.

E frumos când visezi

Sunt zile atât de multe în care mă pierd în gânduri şi toate sunt despre tine. Stau şi privesc în gol, dar de fapt mă uit la noi doi, la cum a început totul, ca într-un basm, doar că basmele au finaluri fericite, în cazul nostru nu a fost. Sau poate că încă nu s-a terminat? Poate finalul nu s-a scris încă? A rămas neterminat? Zeci de întrebări îmi umplu mintea preț de câteva secunde, iar eu nu primesc niciun răspuns, nici eu nu pot da unul şi nici tu. Ești departe, acolo, iar eu aici, însă parcă te văd în fața mea, mă privești, nu spui nimic, parcă aștepți ceva şi eu aştept, dar când mă apropii de tine dispari. Totul dispare! Şi tu şi gândurile, tot. O lacrimă curge lin pe fața mea dezamăgită, e frumos când visezi...