Tu❤️

  După furtună iese și soarele...da, în viața mea a fost o furtună continuă, nu știam când se va opri și cum. Am aflat răspunsul la această întrebare când te-am întâlnit, tu ai fost soarele și nu știu cum ai reușit să oprești tot acel haos din viața mea, toate acele ploi din ochii mei, acele tunete și fulgere care mă înconjurau și mă răneau. Nu știu cum, dar tu ai făcut totul să dispară. Totul a devenit plin de lumină și speranță. Aveam pe cineva care să înțeleagă tot și să mă accepte cu tot, care a adus fericirea în viața mea. Te ador! Am spus-o și o voi spune în continuare, la fel cum o spui și tu. Alături de tine am aflat ce este iubirea, cea adevărată, unde cuvintele spuse din suflet îți fac ziua cea mai frumoasă, unde o floare îți aduce cele mai dulci lacrimi pe obraji.
  Alături de tine am trecute prin cele mai grele încercări, voiau să ne despartă oameni, dar și viața, însă împreună am reușit să facem față, împreună am putut. Alături de tine am trăit experiențe noi și frumoase, cele mai frumoase. Am privit stelele cu tine, am văzut cele mai frumoase răsărituri și chiar marea pentru prima dată, cu tine. Mă simțeam cea mai norocoasă când mă trezeam dimineața și te priveam cum dormi, atât de dulce erai.
  Tu mai acceptat așa cum sunt, defecte, imperfecțiuni, toane, nervi, însă au fost puține momente nasoale, căci în cea mai mare parte te iubeam și încercam să te fac cel mai fericit. Ești unic pentru mine. Și singura persoană pe care o mai am alături. Și chiar dacă de mâine ne vor despărți din nou 2000 de km, chiar dacă vom atinge ecranul telefoanului în locul feței și ne va fi foarte dor, vom rezista, cum am rezistat și înainte. Mi-ai demonstrat în fiecare zi că mă iubești, dar să te văd că plângi pentru că vei fi departe de mine, a depășit tot.
  Și eu te iubesc și aș face orice pentru tine. Dragul meu, să știi că ești totul pentru mine!

EL

  Îmi place să îi văd zâmbetul, e ca acel moment când cucerește totul, ca și cum ai putea rămâne să trăiești în zâmbetul lui pentru totdeauna și apoi mă privește...nu înțelege de ce mă uit la el cu o asemenea fascinație, cred că un singur cuvânt definește tot momentul...iubirea. Mă uit atentă la el când soarele se întâlnește cu ochii lui căprui, atunci am înțeles că nu este nimic mai bun, nimic mai mult decât el, pentru că el este totul și îmi place atât de mult. Știu că timpul ne va părăsi și ne vor lipsi jumătatea de apus de soare, luna și stelele, un sărut, toate momentele noastre... și mă uit înapoi cu dor pentru a obține tot ce am pierdut cu el și știu că nimic nu ar fi suficient pentru a le aduce înapoi măcar un minut. Știu că nu voi uita acele zile pentru că am trăit cele mai frumoase momente alături de el și sper să urmeze altele. Timpul s-a scurs prea repede, nu am reușit să mă bucur îndeajuns de prezența lui, singura persoana care îmi aduce un zâmbet sincer pe buze doar cu un mesaj. M-a cucerit cu sinceritatea și faptul că a crezut în mine, nu e perfect, știu, dar eu îl văd cel mai perfect dintre toți. M-a acceptat cu calități și defecte, nu a renunțat la mine cum au făcut-o alții, el nu e "alții", el este el și e unic.
  Îmi amintesc cum l-am îmbrățișat tandru ca o fetiță mică căruia i-a spus că este a lui. Într-o zi m-am uitat cum mâinile sale au alunecat de pe fața mea, nu a spus nimic și nu trebuia să o facă, pentru mine a fost suficient să văd modul în care i s-a format un zâmbet pe buze, de asemenea, am zâmbit, pentru că am simțit cea mai puternică conexiune, ceva unic, pentru că îl văd zâmbind și asta mă liniștește. Îmi vor lipsi momentele de tachinare pe care le mai avea, îmi plăcea să îl văd cum zâmbește când mă supăram și apoi încerca să mă împace. Îmi vor lipsi acele săruturi dulci, spontane, pe buze, obraji, pe frunte, mă topeam la o singură atingere. Îmi va lipsi tot, ochii care mă priveau uneori întrebători, buzele mici și moi, vocea care mă liniștea, părul în care mă jucam, brațele care mă strângeau la pieptul lui și îi auzeam inima bătând,  obrajii lui reci pe care îi încălzeam cu un sărut, îmi va lipsi el.
  Aș vrea să pot opri timpul și să petrec ultimele clipe la nesfârșit, să nu mă uit la ceas cum trec minutele, să mă uit la el cum mă privește. Aș vrea, dar nu am puterea să fac asta, pot doar să aștept până data viitoare, când îi voi sări în brațe și îi voi spune cât de dor mi-a fost. Chiar dacă ne vor despărți mii de kilometri, îl port cu mine mereu, în inimă.
  E omul care m-a învățat să iubesc cu adevărat și m-a făcut să văd lumea altfel, de fapt, cum a spus și el: "Eu sunt lumea ta!"

Te-am luat cu totul ca să îmi fii totul!

  Eu când te-am luat, te-am luat cu tot cu trecut și greșeli, cu întrebări și îndoieli, cu frici și speranțe, te-am luat cu totul ca să-mi fii totul. La fel să mă iei și tu, dragule!
  Trebuie să accepți omul de lângă tine exact așa cum este, trebuie să îi înțelegi problemele, să îi accepți rănile făcute de alții și să încerci tu să le vindeci. Iubirea nu e chiar atât de ușoară cum cred cei mai mulți că este. Iubirea nu e chiar un joc de-a seducția, e serioasă, în primul rând serioasă, iar neserioșii rămân pe afară și privesc din exterior cu părere de rău că nu au știut ce să facă atunci când era cazul să facă ceva.
  Ea nu-și dorește pe unul care să tot umble în trecutul care nu prea îi face nici ei plăcere. N-are chef să stai tu să îi numeri iubirile din trecut, dacă ești destul de bărbat o accepți așa cum e, cu tot cu greșeli și lucruri bune, nu te interesează pe cine a iubit înainte, ar trebui să te intereseze pe cine iubește de acum înainte. Nu-i critica alegerile, te numeri printre ele. Femeia te acceptă cu toate iubirile din trecut, știe că ele te-au condus către ea, știe că te-au învățat lecții pe care ar trebui să le pui în aplicare cu ea, știe că ai fost nevoit să pierzi pentru a învăța ce e cu adevărat important și nu și-ar fi dori să fie ea cea pe care o pierzi.
  Deci, la fel să mă iei și tu dragule, pentru că n-am să pot suporta ideea că tu nu ești împăcat cu mine toată, trecut și prezent. Oamenii care se iubesc se acceptă, nu încearcă să se schimbe, se iubesc și atât. Eu te-am luat cu totul ca să-mi fii totul, la fel aș vrea să faci și tu.

Să iubești e cel mai frumos sentiment

  Există momente și momente când simplul devine complicat și invers. Lucruri care par posibile, dar devin atât de imposibile dintr-o dată.
  Am auzit de cele mai multe ori că e simplu să iubești pe cineva. Eu cred că în cazul acelor persoane numai iubire nu a fost, ci doar o joacă. O relație presupune pe lângă iubire și sacrificii pe care unii nu vor să le facă. Am spus de multe ori că totul a devenit foarte fals în aceste zile și nu mai poți avea încredere în nimeni și dacă începi să cultivi încredere în cineva la final vei regreta cumplit.
  Dar uneori dai din greșeală sau nu, nu dai, pur și simplu o ai acolo dar nu prea i-ai acordat atenție acelei persoane, iar ea chiar îți dă viața peste cap. La început nu e decât o conversație, dar tot înaintând în timp poți observa că acea persoană își face un loc în inimă fără să știi.
  Pe lângă asta, încrederea devine prezentă, sinceritatea își face loc și ea, căci știi și tu cât e de greu să afli că te minte cineva, iar comunicarea e tot mai densă.
  Și după? Păi după te trezești într-o zi că te-ai îndrăgostit de respectiva persoană, dar te gândești "Oare e reciproc acest sentiment?". Tu sigur vrei să afli și speri să fie așa. Și așa va fi.
  Unde vreau să ajung cu asta? Aici...
După ce vă propuneți să fiți unul pentru celălalt atât cât este scris în destin să fiți, să fiți la fel de sinceri ca și înainte, să nu cedați și să nu renunțați la cea mai mică groapă de care dați pe drum.
  O relație nu poate fi doar lapte și miere, o relație adevărată trece prin multe obstacole, poate apărea distanța, pot apărea împotriviri sau chiar invidia. Tu trebuie să știi că și cu aceste lucruri se hrănește o relație, are nevoie și de asta pentru a arăta cât de mult iubești.
  Amândoi iubiți, amândoi plângeți, amândoi o scoateți la capăt, împreună reușiți să vă fie bine. Sună ciudat, dar iubirea înseamnă pasiune și în același timp obsesie. Nu trebuie să renunți că nu mai poți lupta, atunci când ai acceptat lupta trebuia să îi știi consecințele. Dar atunci când vei face totul corect și vei găsi soluții, crede-mă că vei învinge. Uneori, recunosc, va fi greu, dar fără greutăți ce reușești? Nimic nu e atât de frumos cum era în basmul pe care ni-l citea educatoarea la grădiniță și prințul cu prințesa trăiau fericiți până la adânci bătrâneți. Nu poate fi scris să trăiți împreună pentru totdeauna, dar până în acea zi voi să vă bucurați de tot ce puteți face împreună, pot fi momente frumoase sau mai puțin frumoase, dar ele devin amintiri peste ani. Vom purta acea persoană în inimă mereu, dacă am iubit-o cu adevărat, ceea ce ne-a făcut fericiți cândva ne va trezi zâmbetul pe buze indiferent de situație.
  Până atunci eu vreau să îți aduc zâmbetul pe buze atunci când mă vezi, cum mi-l aduci tu numai când te aud. Încercări probabil vor fi multe, dar putem trece peste ele nu? Iar când vom decide să ne dezlipim inimile, să mă prinzi de mână și să îmi rămâi prieten. Sunt sigură că voi avea nevoie de tine în continuare, de sfaturile tale, de tot ce ai putea spune, bun sau nebun, voi avea nevoie să îmi descarc gândurile și tu să îmi spui "O să fie bine!".

Visul

                      
Cu aripile-n sus și fruntea-n pământ,
Nimic nu mai regret, căci lângă tine sunt!
Mă alătur ție să formăm un întreg,
Uitându-mă la tine pe toate le-nțeleg

Cu aripile-ntinse, încet spre cer mă-nalț
Cuprins de a ta vrajă, sigur n-o să cad,
Din cer încet, încet din-nălțime scad
Coborând într-o pădure acoperită-n smalț

O cabană mică din văzduh văzusem
În drum sprea ea încet eu te pierdusem
Ajunși acolo la mână mi-ai dat drumu,
Noi pierdusem pe drum sentimente duium

Intrasem înăuntru, nimic de speriat,
Erau acolo așezate o soba și un pat,
Eu eram înăuntru și tu nu mai veneai
Tu erai afară plângeai și suspinai.

În fața ta ma-șez, în negrii ochi privesc
O mare neagră tulbure încerc s-o liniștesc
Cum mâna-mi e aspră, lacrima i-o șterg
Chiar de aș vrea să plec nu mai pot să merg

Uitându-se la mine încet deschide gura
De ce nu ai plecat pe mine mă cuprinde ura
Nu am cum să plec! răspunsul meu venise
Pe un drum noi am plecat, vraja nu murise

Fata văzând că băiatul nu vrea să o lase
Și-a dat seama ca iubirea lor va renaște
Cuprinși de flacăra iubirii în casă se închid
Urmând ca mai apoi ochii săi deschid.

Un vis frumos avuse ea cu un el perfect.
Trezindu-se din vis, crezând că are efect
Încercând să-l caute chiar și prin infect
Visul se împlinise, el n-avea niciun defect.

Pleşa Alexandru

Vine din inimă...

"Bună dimineața!", "Cum a fost ziua ta?", "Ai grijă!", "Dă-mi un mesaj când ajungi acasă ca să ştiu că ești bine.", "Vise plăcute!", "Ce mai faci?", "Sper că te simți mai bine.", "Să ai o zi frumoasă!", "Îmi este dor de tine...", "Noapte bună!", "Pot trece pe la tine?", "Pot să te văd?", "Ai grijă pe unde păşeşti!", "Hai să vedem un film.", "Cum a fost ziua ta până acum?", "O să fie bine.", "Sunt aici pentru tine.", "Ai nevoie de ceva?", "Îți este foame?", "Voiam doar să îți aud vocea.", "Tocmai mi-ai făcut ziua mai bună!"...
Nu e nevoie să auzi "te iubesc" ca să ştii că cineva o face. Ascultă atent. Oamenii vorbesc din inimă mai mult decât crezi.

Eşti cea mai puternică

Ştii când ai devenit puternică? Atunci când sufletul ți-a fost călcat în picioare, când ai petrecut nopți neadormite, când ai plâns atât de mult încât sufletul ți se uscase. În acel moment rănile ți s-au deschis iar tu ai învățat să rezişti durerii. Ți-ai şters lacrimile şi ți-ai făcut curat în viața ta. Te-ai ridicat şi ți-ai asumat toate greşelile. Atunci ai devenit o femeie puternică, fără să îți dai seama. Puțini ştiu ce te doare, ce îți lipseşte, cât şi pe cine iubești. Puțini îți cunosc misterele ascunse în suflet, dar nu îi condamna pentru că tu ai ales să fie aşa. Puțini ştiu că în spatele unui zâmbet se ascund multe lacrimi şi dezamăgiri. Puțini ştiu că tu chiar ai putea iubi la maxim...dacă acel cineva ar aprecia iubirea şi puterea ta de a învinge tot.